People
De la materiale la sisteme de detecție: cum se schimbă lumea salubrizării
timp de lectură: 5 minutele
interviu cu Luigi De Nardo
De peste un secol, se fac cercetări pentru a controla răspândirea bacteriilor și microbilor în mediile de viață. Am discutat cu Luigi De Nardo, profesor titular de știința și tehnologia materialelor la Politehnica din Milano, despre o viitoare schimbare de paradigmă: de la materiale la sisteme de detecție.
Urgența sanitară a împins producția către materiale bactericide și bacteriostatice. Cercetările din acest sector au început cu mult timp în urmă; când și în ce domenii?
Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, s-au făcut multe inovații în încercarea de a reduce și controla creșterea microbiană din casă, de la locul de muncă, din locurile în care trăim în fiecare zi.
Un produs, o suprafață antimicrobiană, este un agent chimic sau fizic capabil să elimine sau să inhibe dezvoltarea microorganismelor. Agenții care elimină organismele sunt denumiți „-cizi”, cu un prefix care indică tipul de microorganism eliminat. Agenții care nu elimină, ci inhibă dezvoltarea sunt denumiți agenți „-statici/e” (de exemplu, materiale bacteriostatice, fungistatice sau virustatice).
În acest sens, primele eforturi s-au îndreptat către înțelegerea modului de igienizare a suprafețelor prin intermediul utilizării agenților chimici sau fizici și către studierea materialelor care ar permite o compatibilitate cu agenți deseori agresivi.
În anii șaptezeci, odată cu apariția sistematică a studierii interacțiunii dintre materiale și țesături pentru domeniul medical, au fost dezvoltate primele soluții antibacteriene pentru suprafețe care puteau garanta o anumită eficacitate. În ultimii treizeci de ani, studiile au fost extinse în mod sistematic în toate domeniile, inclusiv cel al construcțiilor, și au fost dezvoltate soluții eficace și eficiente, disponibile acum pe piață.
Care sunt tehnologiile care permit, în prezent, igienizarea facilă a suprafețelor?
Există mai multe tehnologii care permit controlarea încărcăturii bacteriene pe o suprafață. Prima abordare este cu siguranță cea mai simplă, igienizarea, utilizând materiale care sunt compatibile cu lichidele igienizante și care nu prezintă, din punct de vedere al proiectării și fabricării, zone sau locuri de aderență și proliferare posibile care să fie greu accesibile.
Există, de asemenea, suprafețe care, în mod mai mult sau mai puțin activ, sunt capabile să prevină proliferarea sau să aibă o acțiune antibacteriană.
În acest sens, sunt urmărite trei abordări principale: suprafețe cu o textură - de exemplu, cu modele de suprafață - care descurajează aderența și proliferarea; suprafețe cu elemente antibacteriene care sunt eliberate în timp, cum ar fi ioni metalici cu funcție antibacteriană; suprafețe care, activate de un stimul extern, promovează mecanisme bactericide - cum ar fi, de exemplu, suprafețe cu activitate fotocatalitică.
Ce ne rezervă viitorul? La ce inovații ar trebui să ne așteptăm în acest domeniu?
Pentru cei implicați în domeniul tehnologiei, viitorul este întotdeauna un indiciu al inovațiilor care îmbunătățesc viața persoanelor: în aceste momente dificile, este important să ne amintim acest lucru.
Momentele de criză ne pun, de asemenea, în fața necesității de a revizui prioritățile de cercetare. Prin urmare, pe termen scurt, mă aștept la apariția unor soluții adaptate problemei; pe termen lung, vom vedea în schimb o reproiectare care să țină cont de problema salubrizării într-un mod mai amplu și mai sistemic, cu o integrare a soluțiilor active, a tehnologiilor capabile să măsoare, să semnalizeze amploarea intervenției necesare și să controleze dinamica dezvoltării.
