Partajează
Două clădiri rezidențiale, cu linii clare și riguroase, destinate studenților: un bloc-turn de 45 de metri, acoperit complet cu un mozaic ceramic personalizat pentru proiect, și o structură liniară cu înălțime mai joasă. Semnat de Ipostudio Architetti, proiectul vizează o integrare fluidă în contextul existent, deschizându-se spre peisaj și importanța luminii în interior.
Un nou punct de reper pentru orașul Florența. În nordul orașului, în zona universitară dintre strada Morgagni și râul Terzolle, există un nou campus studențesc. Proiectat de Ipostudio Architetti, acesta se încadrează în contextul complexului „Casa dello studente Calamandrei” deja existent, construit în anii ‘70.
La conceperea proiectului campusului, una dintre principalele intenții ale Ipostudio – o echipă de arhitecți cu sediul în Florența, asociați din 1984, specializați în lucrări civile, recuperare urbană și reutilizarea clădirilor monumentale – a fost să se concentreze asupra integrării fluide, fără sincope, în zona universitară Careggi. În același timp, însă, „am căutat să stabilim noi relații cu orizontul delimitat de cele patru turnuri Calamandrei, un simbol istoric al acestei zone, încercând să creăm un singur campus mare”, afirmă Carlo Terpolilli, membru fondator al Ipostudio.
Rezultatul a constat în două clădiri rezidențiale deschise peisajului urban și caracterizate printr-o formă curată și riguroasă: un bloc-turn de 14 etaje, cu o înălțime de 45 m, care găzduiește până la 234 de studenți și care conturează un orizont hotărât mai contemporan; și o structură rezidențială cu înălțime mai joasă, cu 5 etaje, găzduind un total de 121 de paturi, situată pe malul râului Terzolle și destinată agenției regionale pentru dreptul la învățământ universitar (DSU, Diritto allo Studio Universitario). Turnul și fațada orientată spre piață a reședinței DSU sunt complet acoperite cu plăcile albe ale unui mozaic de sticlă, personalizat pentru proiect, cu o suprafață de peste 7000 de metri pătrați. Utilizarea mozaicului pentru placare este o temă dragă tradiției arhitecturii italiene moderne: „alegerea materialului ceramic pentru placare derivă din dorința de a conferi clădirilor un aspect metafizic, multi-fațetat, ce se schimbă la cea mai mică variație a luminii diurne și nocturne, ceea ce face din blocul-turn un element recognoscibil al orașului”, explică Terpolilli.
Particularitatea arhitecturii noilor clădiri este reprezentată de o schemă care încredințează un rol cheie ferestrelor mari: „sunt ferestre tip bovindou care, la exterior, pe fațadele cu un design sever, creează un aspect dinamic, iar în interior definesc și caracterizează spațiul camerelor, transformându-le în încăperi luminoase, deschise spre peisaj”, continuă Terpolilli. Ferestrele mari devin astfel accesorii de mobilier, sau, mai bine zis, structuri de sprijin pentru cărți și obiecte utile studenților. Din camerele ambelor clădiri, precum și de pe terasa panoramică de la nivelul superior al turnului, se poate admira o priveliște extraordinară, atât spre oraș, cu Domul în centru, cât și spre dealurile din jur.
Ph Pietro Savorelli
