Partajează
Cino Zucchi arată ce anume transformă un mediu domestic în „acasă”; el explică felul în care tehnologia de zi cu zi subminează regulile proiectării și felul în care am redescoperit semnificația calității.
Niciodată nu ne-am gândit mai mult ca astăzi la calitatea mediilor domestice, la nevoia de spații mai mari, mai articulate, mai pronunțat multifuncționale și reconectate cu natura. Aceste tendințe au legătură cu schimbarea profundă a obiceiurilor legate de casă și cu regândirea locuințelor urbane, mai degrabă decât cu situația post-pandemie. Discutăm despre acest subiect cu Cino Zucchi, arhitect, urbanist și profesor universitar, care are în portofoliu numeroase proiecte de blocuri rezidențiale.
Care sunt principalele cerințe cu privire la locuințe pentru a crea un habitat liniștit?
Un proiectant trebuie să cunoască în profunzime nevoile și aspirațiile umane ale viitorilor locatari, și să aibă acea intuiție care să-i permită să introducă în aceste spații câteva calități veritabile, capabile să răspundă exigențelor individuale și să supraviețuiască în timp, adaptându-se la acestea. După „fuga din orașe” din anii ’80, asistăm, de câteva decenii, la o redescoperire decisivă a calităților mediilor urbane. În ceea ce privește energia, orașul este în mod decisiv mai ecologic decât suburbiile, fiind mai bogat în servicii personale și mai motivant din punct de vedere al oportunităților educaționale și culturale. Întrucât limitările sale țin de deficitul de spații verzi, riscul de singurătate și costul mai ridicat al traiului de zi cu zi, proiectarea clădirilor și a cartierelor noi trebuie să propună o calitate foarte ridicată a aspectelor de mediu, spații comune care favorizează un simț al comunității, precum și o anumită înțelepciune constructivă și distributivă care să creeze locuințe economice și eficiente. După Covid, terasa sau o „cameră verde în aer liber” trebuie să fie parte integrantă a fiecărei locuințe.
Vorbind despre apartamente, nevoile par să se fi schimbat foarte mult. Ce părere aveți despre asta?
Este suficientă o fotografie făcută cu telefonul mobil, în care apare unul dintre cei patru fii ai mei, adormit dimineața pe canapea (cu mult înainte de închisoarea forțată cauzată de Coronavirus) pentru a dărâma întreaga construcție teoretică a locuinței „funcționale“, bazată pe raportul unu-la-unu între camere și activități. Pe o rază de cel mult doi metri de la corpul său întins, găsim un laptop cu ecranul „înghețat“ de la ultima întâlnire de afaceri, o ceașcă de cafea, resturile unei cine cu specific japonez-brazilian comandate prin serviciul de livrare la domiciliu, un pachet Amazon Prime ce abia fusese desfăcut, un telefon mobil cu pictogramele multor aplicații care constituie instrumentele vitale ale unui nou „Om din Similaun” în ecosistemul urban contemporan.
Cum pot fi traduse aceste nevoi la nivel arhitectonic?
În mod paradoxal, am redescoperit câteva dintre caracteristicile „profunde” ale locuinței: dimensiunea adecvată a camerelor, orientarea lor corectă către soare, mărimea și poziția ferestrelor în raport cu interioarele și priveliștile, o structură distributivă bună. Dar, de fapt, suntem mai capabili să ne adaptăm la noile moduri de viață aduse de integrarea tehnologiilor informatice, decât la numeroasele „trucuri” utilizate pe piața imobiliară pentru a răspunde unor efemere cerințe ale pieței.
BIOGRAFIE CINO ZUCCHI
Arhitect, urbanist și profesor titular de arhitectură și proiectare urbană la Politehnica din Milano, Cino Zucchi a înființat CZA Architetti la Milano. Participă în mod regulat la jurizarea unor concursuri de arhitectură internaționale, precum premiul Mies van der Rohe din 2015. Este membru în grupuri de cercetare internaționale, cum ar fi ARE_Living privind inovarea în domeniul locuințelor. A publicat mai multe cărți și colaborează cu numeroase reviste, printre care Domus și Casabella. I s-au acordat numeroase premii, printre care ultimul a fost Mențiunea de onoare pentru sediul Lavazza, în cadrul Premio italiano di Architettura 2020.
