Rosturile plăcilor

Singura regulă este că plăcile trebuie să aibă de preferat o îmbinare minimă (circa 2 mm), sau un spațiu elastic între o placă și alta pentru a putea absorbi tensiunile la care fiecare suprafață rigidă este supusă în timp (de exemplu, schimbări de temperatură sau tasările structurale ale clădirii).

Rosturile dintre plăci devin parte integrantă din proiect deoarece concură în a defini atât aspectul estetic, cât și prestațiile tehnice ale suprafeței finale. Alegerea mărimii rosturilor (care poate avea în medie de la 1 la 3 mm) și a materialului de umplere are, deci , o importanță decisivă. Iată care sunt aspectele de evaluat.

Culori în contrast sau ton pe ton

În prezent, în comerț există produse de etanșare de diferite colorații, de ales în funcție de gradul de vizibilitate care dorește să se dea reticulului rosturilor. Este posibil să se realizeze ton pe ton, în îmbinare cu culoarea plăcilor alese, sau în contrast, colorate și bine vizibile pentru a furniza o lectură diferită și personală a materialului.

Margini rectificate

Marginile plăcilor sunt funcționale la rostul care vrea a fi realizat. Marginile rectificate permit să fie alăturate, reducând la minim rostul, pentru un efect de suprafață continuă ideală în contexte cu stilul contemporan (îmbinare minimă). Plăcile de la margini nerectificate necesită un rost mai amplu (peste 2-3 mm), un efect stilistic mai tradițional (îmbinare deschisă).

Produse pentru sigilare

Sigilarea rosturilor va trebui să fie efectuată utilizând produse conforme cu norma EN 13888, care să posede asemenea caracteristici care să satisfacă cerințele de proiectare și condițiile cărora le sunt subiecte, inclusiv la nivel de posibile agresiuni chimice. Numai așa se va avea certitudinea de a obține o protecție a rosturilor împotriva murdăriei, a infiltrațiilor de apă și a proliferării de bacterii.