Spre o nouă înțelegere a simțului tactil

Atât de actualul acronim CMF (Culori, Materiale, Finisaje) se referă la un domeniu al designului industrial care se preocupă de identitatea cromatică, tactilă și decorativă a produselor și a spațiilor. În acest domeniu, au avut o importanță crucială studiile lui Clino Trini Castelli, dar și ale lui Ettore Sottsass și Andrea Branzi; în anii ‘70 și ‘80, aceștia au lucrat foarte mult la identitatea materialelor noi de atunci (materiale plastice, laminate etc.). În prezent, asistăm la o nouă revoluție a cărei tranziție culturală va fi ghidată, iar tehnologia va fi un mijloc extraordinar în acest sens.

Care sunt noile frontiere în domeniul designului suprafețelor?
Cea mai actuală temă este cea legată de simțul tactil. Urgența sanitară a pus accentul pe simțul tactil și pe cel olfactiv, precum și pe calitatea și igiena aerului pe care îl respirăm și ale suprafețelor pe care le atingem.

Toate produsele care pun în evidență dimensiunea igienică și activă, în ceea ce privește mediul și acțiunea antibacteriană, vor face cu siguranță un salt înainte pe piețele de referință.

O altă temă este cea a straturilor tehnologice care pot fi aplicate pe suprafețe; acesta este cazul companiilor din domeniul ceramicii care, în ultimii ani, au făcut progrese importante prin crearea de soluții antibacteriene, antiderapante, în toată masa și decorative, de asemenea, cu ajutorul imprimării digitale complete. Digitalizarea și noile procese de producție oferă posibilitatea de a experimenta chiar și în afara vieții de zi cu zi, a obișnuitului. Vă dau un exemplu. Lumea produselor spongioase și poroase nu a intrat niciodată pe piață altfel decât sub formă de finisaje lavabile. De când Rem Koolhaas a instalat spumă de aluminiu la vedere la Fondazione Prada, s-a deschis calea pentru o nouă estetică și o întreagă categorie de produse pe care nu le-am fi văzut niciodată în această dimensiune.

Așadar, cui revine rolul de creator de tendințe – designerilor sau companiilor?
Companiile mari au și această misiune, de a crea produse inovatoare care lansează tendințe, care creează deschiderea către limbaje noi.

Una dintre cele mai fructuoase contaminări este cu lumea modei; știu că vorbesc despre ceva cunoscut. Accesoriile de modă și finisajele pentru accesorii sunt cele mai apropiate de aspectul tactil al suprafețelor interioare. Tendințele modei ajung în sectorul designului interior după aproximativ un an și jumătate.

Chiar și sectorul cosmetic este un precursor al tendințelor pe care le regăsim apoi în alte sectoare. Cremele au consistențe noi (pudrate, strălucitoare, lucioase etc.). Când acceptăm pe pielea noastră aceste texturi care, prin extinderea conceptului, pot fi considerate „finisaje”, înseamnă că suntem pregătiți să le acceptăm și pe obiectele pe care le utilizăm, sau pe mobilierul și suprafețele între care locuim.

Mai mult decât asupra tendințelor, este necesar să se lucreze asupra schimbărilor culturale, care necesită mai mult timp, fiind legate, mai degrabă, de lumea construcțiilor decât de cea a mobilierului. Arhitectura de interior și designul interior sunt domenii diferite și au evoluții la fel de diferite.

Ce aspecte vor schimba profund percepția și alegerea suprafețelor?
În spațiile noastre, s-a schimbat peisajul luminos; iluminatul pe bază de LED și OLED a intrat în casele noastre și, prin urmare, finisajele trebuie studiate într-un mod diferit. Suprafețele nu se adresează doar atingerii fizice, ci și atingerii vizuale, iar lumina este un element determinant. Acest aspect este, de asemenea, bine cunoscut companiilor din sectorul ceramicii, care lucrează la gradienți de opacitate a vopselelor pentru finisare, pentru a spori atractivitatea vizuală și controlul asupra reflexiei luminii. La laboratorul Politehnicii din Milano, pe care îl conduc alături de designerul israelian Ron Arad, constatăm zilnic că noile generații de designeri acordă prea puțină atenție calității suprafețelor. Adesea, aceștia intensifică și accentuează culorile disponibile în paletele de culori ale aplicației software pe care o utilizează, dar puțini sunt capabili să lucreze cu sensibilitatea adecvată asupra nuanțelor, granulometriei și texturilor.

Când folosesc materiale importându-le în software, constatăm că nu sunt conștienți de scala proiectului. Texturile, de exemplu cele ale produselor ceramice inspirate din esențe din lemn, sunt adesea aplicate în micro sau macro formate; acest lucru generează o nouă interpretare a materialelor, deschizând, în mod involuntar, calea către noi semnificații, către limbaje noi. Acest obicei, ce își are sursa în obișnuința de a folosi opțiunile Zoom in și Zoom out („mărește” și „micșorează”) pe ecranul tactil al smartphone-ului, este transferat și în faza de proiectare. Aceste generații mai tinere trăiesc în case din secolul al XX-lea, și, în același timp, într-o imersiune continuă în spațiile digitale. Această hibridizare a imaginarului digital și a celui analog va duce la noi categorii de finisaje.

Anna Barbara este arhitect și conferențiar universitar în domeniul designului interior și spațial la Universitatea Politehnică din Milano. A fost profesor invitat la Școala de Artă și Design a Universității Tsinghua din Beijing (China), la Universitatea Kookmin din Seul (Coreea de Sud), Universitatea Hosei din Tokyo (Japonia), precum și la alte universități din SUA, Franța, Thailanda, Brazilia, Iordania, Emiratele Arabe Unite, India etc. În anul 2000 a fost Canon Foundation Fellow în Japonia. A fost distinsă cu Premio Borromini și selectată de Archmarathon și ADI-Index în 2019. Relațiile dintre simțuri, timp, spații și design sunt principalele subiecte abordate în activitatea sa didactică și curatorială, precum și în conferințe, publicații, și lucrări profesionale. 

În calitate de fondatoare a SenseLab, a proiectat proiecte senzoriale internaționale pentru o serie de companii, precum: Trinity, Pioneer, Panasonic, Ibiden, Honda, Fujitsu, Suruga, Lexus, Toyota, Ford, Exmovere, Jadeluck, International Robotics, Fissan, Lancôme, Symrise, Guerlain, Condé Nast, Cleaf, Venini, AAD în Abu Dhabi, Acell, Natura, Vantone, Vats etc. în China, Japonia, SUA, Europa, Marea Britanie, EAU. 

A publicat mai multe lucrări, precum Storie di Architettura attraverso i sensi (Bruno Mondadori, 2000), Invisible Architectures. Experiencing places through the senses of smell (Skira, 2006), Sensi, tempo e architettura (Postmedia Books, 2012), Sensefulness, new paradigms for Spatial Design (Postmedia Books, 2019) și multe altele. În 2021 va lansa, împreună cu POLI.design, primul curs internațional de design spațial olfactiv.