Un parteneriat între artă și tehnică

timp de lectură minutele

În anii ‘80, Crogiolo a fost centrul de cercetare Marazzi pentru experimentarea liberă a tehnicilor artizanale și a artelor aplicate pe materiale ceramice. Departe de a fi un laborator nostalgic, acesta a fost un mediu de dezvoltare a ideilor care erau înaintea vremurilor și promovau răspândirea culturii materiale.

Când gresia porțelanată ajungea la standarde tehnologice ridicate și la o producție industrială din ce în ce mai eficientă, Marazzi efectua, în paralel, cercetări asupra naturii artizanale a ceramicii. În anii ’80, Filippo Marazzi junior dedica prima hală industrială a companiei, aflată în Sassuolo, datând de prin anii ’30, noului centru de cercetare, a cărui denumire trimite cu gândul la un creuzet: Crogiolo. În acel deceniu, artiști, arhitecți și ceramiști internaționali s-au reunit pentru a experimenta în mod liber utilizări creative ale materialului, pornind de la tradiție și de la artele aplicate. Astăzi, sub numele de Crogiolo, Marazzi relansează un tip de ceramică care redescoperă cunoștințele artizanale și îndemânarea ceramiștilor. Materiale calde și suprafețe tactile pentru plăcile în format mic, inspirate de imperfecțiunile lucrărilor realizate manual. Colecția Crogiolo readuce în prim-plan o poveste ascunsă, care ne explică rolul fundamental al unei companii în producția și răspândirea culturii materiale.

Crogiolo a fost un mediu în care s-a dezvoltat experimentarea aplicată „pentru a aprofunda posibilitățile alternative de utilizare a ceramicii” – așa cum se precizează în broșura din 1980 – încorporând, datorită colaborării strânse a designerilor și artiștilor cu ceramiștii companiei, soluții artizanale, forme și idei grafice în cadrul proceselor de producție industrială. Așadar, vedem plăci în format mic cu părți în relief, reliefuri cu decorațiuni, forme modulare, în trei culori sau suprafețe texturate, realizate cu tehnici artizanale și inserate în placările ceramice industriale. Sau asistăm la introducerea unor noi logici decorative care transformă simpla reprezentare într-un fel de ciclu narativ sau într-un instrument pentru conceperea fundalurilor scenografice. Se stabilește o legătură profundă între design, în forma sa de cercetare artistic-estetică, și tehnica înțeleasă ca instrument productiv. Iar placa ceramică devine un mijloc de expresie care conferă ritm suprafețelor, care extinde și definește spațiile.

Deși este conștientă că doar o mică parte din propunerile centrului Crogiolo ajung să fie incluse în produsele din cataloage, societatea Marazzi recunoaște capacitatea acestuia de a fi un puternic stimul intelectual, precum și semnificația sa culturală. În anii ’80, ceramica a fost interpretată în mod liber de artiști și ilustratori precum Roger Capron, Amleto Dalla Costa, Original Designers 6R5 (G. Bossi, F. Roggero, B Rossio), Saruka Nagasawa, Robert Gligorov și fotografi precum Luigi Ghirri, Cuchi White și Charles Traub.

Cu ceramistul Roger Capron, centrul Crogiolo pune sub semnul întrebării raportul dintre unicitate și producția de masă, dintre artă și industrie. Împreună, dezvoltă plăci imperfecte, piese unicat din gresie ceramică albă de 30×30 cm, realizate prin monoardere (1200 °C), în substratul cărora, în formă brută încă, sunt împrăștiați oxizi colorați, estompați cu ajutorul degetelor sau gravați cu o daltă pentru a defini contururile, sau cu serigrafie aplicată pe fundal, care creează texturi pe placă. Decorațiile sunt caracterizate de animale și obiecte cotidiene care animă suprafețele cu o poezie delicată și naivă.

Împreună cu Amleto Dalla Costa, centrul de cercetare investighează subiectul serigrafiei ca artă a multiplicării operei picturale și a decorațiunii ca iluzie. Dalla Costa nu proiectează o singură placă, ci o pictură murală din ceramică formată din module smălțuite, în format 30×30 cm, care alternează culorile solide cu siluete de femei la scară naturală, protagonistele încăperii. Femeia cu pisica face parte dintr-un ciclu care ar putea fi definit ca narativ, conceput aproape în panouri episodice. Așadar, ceramica devine o pânză goală în care te poți exprima și juca cu spațiul care devine o scenă de teatru.

Prin urmare, prin intermediul placării pereților și pardoselilor, spațiul locuit poate fi transfigurat, se pot deschide spații iluzorii cu fundaluri de culoare și decorațiuni imaginare. Acesta este cazul liniei proiectate de grupul milanez Original Designers 6R5, care a propus o serie de plăci monocromatice produse prin monoardere (31,5×35,5 cm), netede sau cu textură în relief, ce se juxtapun cu desene de copaci împărțiți în șase direcții. O cercetare corect exprimată în reclama sa din 1982: „S-au născut la Crogiolo. Asta înseamnă că aceste plăci ceramice sunt diferite de toate celelalte: pentru că la Crogiolo am efectuat cercetări cu noile tehnologii. Ne-am imaginat noi raporturi între formă și culoare. Am regândit complet funcția de amenajare pe care o poate avea ceramica. Pentru că la Crogiolo am redescoperit ceramica”.