Partajează
Marazzi. Sub piele este un proiect editorial care celebrează 90 de ani de Marazzi, unde ceramica devine material narativ, capabil să spună povestea identității spațiilor și a celor care le locuiesc.
În volum, O Casă Imaginată — o vilă de fantezie creată de designerul britanic Charlotte Taylor — dă viață la șase spații suspendate între realitate și viziune, în care suprafețele, culorile și texturile Marazzi creează atmosfere intime și sugestive.
În acest context, șapte autori și studiouri creative au fost invitați să povestească despre propria relație cu un spațiu al casei, împletind amintiri personale, reflecții de proiectare și sugestii materiale.
Pentru Marion Mailaender, baia este inima emoțională a casei: loc de transformare, memorie și intimitate împărtășită.
„Am crescut într-o casă în care ușile erau mereu deschise și am petrecut copilăria intrând și ieșind din baie, în acea agitație tipică familiilor mediteraneene. În baie simțeam parfumul bunicii mele – Opium de la Yves Saint Laurent – și îi ceream să-l pot încerca; în baie petreceam ore cu fratele și sora mea: vorbeam, țipam, încercam și schimbam machiaje și haine, ne priveam și ne evaluam ținutele. Era un loc plin de bucurie. Am multe amintiri legate de baie, frumoase și triste: acolo te pregătești pentru o nuntă și te îmbraci pentru o înmormântare. În baie te pregătești să ieși în lume, și de aceea este un loc fundamental. Astăzi aceste momente le împart cu soțul meu și cu fetele mele. Cred că este important să te simți confortabil cu propriul corp și cu al celorlalți: să înveți cum se schimbă pe măsură ce îmbătrânim, să fim conștienți că acele forme perfecte pe care le vedem în reviste nu există în realitate.
Când locuiam la Paris, baia mea era complet placată cu lemn. Părea că te afli într-o barcă. Dar restul apartamentului – dormitoarele, sufrageria, bucătăria – aveau faianță, ca o piscină. Amintea de Casa de Vidro a Linei Bo Bardi, cu podeaua de mozaic albastru. Unul dintre proiectele mele preferate. Îmi place să lucrez cu plăci ceramice pentru că poți să te joci cu multe elemente: simetria, grila, dimensiunea, modelul… Este ca și cum ai fi într-un joc video.
Odată, când eram studentă la design, am prezentat un proiect utopic pe care l-am numit „baia mobilă”. Era o casă în care cada avea un furtun foarte lung și putea fi mutată oriunde. Puteai să o duci în dormitor sau în bucătărie, ca să se joace copiii cu apa în timp ce pregăteai cina. Încă cred că folosirea spațiului domestic în moduri diferite, schimbând amplasarea și destinația fiecărei camere, este o idee foarte interesantă și modernă. Într-un fel, este și o abordare ecologică: eliberându-te de anumite prejudecăți, poți să modifici și să personalizezi casa în funcție de cum evoluează viața ta.
După părerea mea, în baie nu trebuie să lipsească un loc unde să te așezi: o bancă, un mic taburet, orice. Detest când sunt la hotel și nu am unde să mă așez ca să mă îmbrac, să-mi pun cremă sau ojă pe unghii. În următoarea mea baie, sincer, mi-ar plăcea să fie o canapea, ca cea din Eyes Wide Shut de Kubrick. Astăzi singurele lucruri pe care le poți alege pentru baie sunt plăcile ceramice, chiuveta, obiectele sanitare și puțin altceva. Eu însă îmi imaginez un nou tip de baie, mai personală și mai puțin minimală, pe care să o pot amenaja cu mobilier și obiecte atent alese și sofisticate, așa cum facem deja pentru dormitor și sufragerie. Ceramică decorată de artiști, covoare frumoase… de obicei în baie se pun covoare groaznice! Ar trebui să începem să explorăm și noi posibilități pentru iluminat: momentan se folosesc doar spoturi și aplice, dar când citesc în cadă mi-aș dori o lampă mică chiar acolo lângă mine.
De când m-am mutat la Marsilia, am o baie mai mare decât cea din Paris. Este o baie foarte arhitecturală, cu plăci ceramice de 10×10 cm care amintesc de stilul lui Andrée Putman, una dintre cele mai mari surse de inspirație pentru mine. Îmi amintește de un laborator, dar în același timp seamănă cu un living, pentru că spațiul este enorm și în jurul căzii te poți așeza, petrece timp împreună, citi o poveste. În baia mea sunt tablouri, fotografii, sculpturi, un covor și destule cutii. Refuz să cumpăr cutii din plastic – deși știu bine că ar fi o soluție simplă și practică pentru a-mi organiza lucrurile – și în schimb folosesc cutii din ceramică pe care le găsesc în târguri. Pun în ele tot felul de lucruri: parfumuri, chibrituri, brichete… Baia este camera mea preferată din casă, singura din care văd marea. De aceea nu am pus o oglindă: când mă spăl pe dinți prefer să privesc marea, nu reflexia mea.” – Marion Mailaender
Contribuție: Marion Mailaender
Imagini: Charlotte Taylor
Pardoseli și placări: Slow Pomice
Cadă și lavoar: Crogiolo Lume Musk
Marion Mailaender
Marion Mailaender a crescut la Marsilia. După studii la École Boulle, în 2004 și-a fondat la Paris propriul studio de design și arhitectură de interior. De atunci a realizat obiecte și scenografii, a colaborat, printre alții, cu Sophie Calle, Amélie Pichard și Esteban Cortázar, și a lucrat la diverse proiecte rezidențiale și hoteliere, printre care Tuba Club în Marsilia și Hôtel Rosalie la Paris
