Dormitorul nostru

Marazzi. Sub Pielea este un proiect editorial care celebrează 90 de ani de Marazzi, unde ceramica devine material narativ, capabil să spună povestea identității spațiilor și a celor care le locuiesc.

În volum, O Casă Imaginată — o vilă de fantezie concepută de designerul britanic Charlotte Taylor — dă viață la șase spații suspendate între realitate și viziune, în care suprafețele, culorile și texturile Marazzi creează atmosfere intime și sugestive.

În acest context, șapte autori și studiouri creative au fost invitați să își povestească legătura cu un spațiu al casei, împletind amintiri personale, reflecții de proiectare și sugestii materiale.

Pentru Studio Zaven, dormitorul este inima tăcută a casei, loc de intimitate, memorie și transformare. Între ritualuri cotidiene și obiecte afective, spațiul se deschide către viața reală. Ceramica, cu capacitatea sa de a refracta lumina și de a spune povești, devine un costum la comandă care îmbracă casa și îi amplifică identitatea.

„Prima casă în care am locuit împreună era la parter, în cartierul Cannaregio, la Veneția, într-o curte în care organizam mereu grătare cu prietenii. Grădina era imensă, casa minusculă, ca o mică cabană toată din lemn: tavanul era foarte jos, pe la ferestrele mici intra puțină lumină, singura ușă era cea care din dormitor ducea la baie. Într-o zi a fost o inundație extraordinară și ne-am trezit cu casa inundată și patul — o structură tubulară, din metal roșu — care plutea în cameră. După câteva ore, când apa s-a retras, l-am scos afară, în grădină, să se usuce, împreună cu restul mobilei. Din fericire, în zilele următoare a fost soare. Nu întâmplător, atunci am pierdut o iconiță japoneză care ar fi trebuit să ne protejeze de calamități naturale.

Toate casele în care am locuit au fost un fel de open space, cu o idee de deschidere și continuitate între zona de zi și cea de noapte. În casa în care locuim acum, de exemplu, ușile sunt până la tavan, ca niște tăieturi în perete, dar sunt mereu deschise. Odată trebuia să dăm cu ceară în dormitoare și atunci am mutat toată mobila și am construit un fel de camping în living, cu saltele pe jos pentru copiii noștri. Am făcut un picnic, am văzut un film, am stat la povești cu lumina stinsă, apoi ne-am culcat. Dormitorul nu mai era dormitorul, ci invada restul casei și crea o situație de împărtășire totală. Duminica dimineața, însă, mișcarea este inversă: după ce luăm micul dejun, ne întoarcem toți în pat și de acolo citim ceva, bem încă o cafea, sunăm prietenii și rudele.

În fața patului sunt două obiecte pe care le-am primit moștenire de la persoane dragi: o comodă cu colțuri rotunjite, din lemn de cireș, și o lampă Arco de Castiglioni, pe care am pus-o în dormitor pentru că nu încăpea nicăieri altundeva. Sunt un cuplu neobișnuit, dar ne place să ne trezim și să le vedem în fiecare dimineață, înainte să ne alegem hainele și să decidem care este energia zilei. Patul l-am proiectat noi acum ceva timp. Rama are picioare foarte înalte, salteaua este groasă. Pentru tăblia patului am luat o scândură de lemn, am acoperit-o cu burete și am îmbrăcat-o cu o bucată de material, apoi am fixat totul cu capsatorul. Din când în când schimbăm materialul și culoarea. E ceva puțin punk și chiar amuzant, dacă te gândești că la serviciu ni se întâmplă să proiectăm paturi pentru companii de design.

Dormitorul este spațiul din casă în care toți petrecem cea mai mare parte a timpului, cel puțin opt ore pe zi, chiar dacă facem asta mai ales într-o stare de inconștiență, în timp ce dormim. De aceea, dincolo de faptul că în viitor ar putea să se micșoreze sau să se îmbine cu alte spații ale casei, este esențial să rămână un loc sănătos, în termeni de umiditate, expunere, circulație a aerului și orientare față de axa terestră.

Plăcile ceramice, care s-au născut ca finisaj funcțional pentru bucătării și băi, pentru noi sunt ca niște pixeli care ne ajută să compunem imaginea, și pot ajunge să acopere pardoseala și pereții, interiorul și

exteriorul unui spațiu domestic. Sunt ca o haină pe care o pui casei, care o încălzește și îi ia din asprimea aspectului constructiv. Este atingerea de croitorie care o face potrivită pentru persoanele care vor locui acolo și pentru cele care vor veni după. Faptul că putem lucra asupra texturii, culorii, rosturilor face din plăcile ceramice un obiect cu un potențial de experimentare mai mare față de alte materiale. Ne place când sunt glazurate pentru că refractă lumina mereu diferit, amplificând percepția unui spațiu tridimensional.

Iată, un lucru în dormitor asupra căruia nu cădem de acord este lumina care trebuie să intre dimineața în cameră. Așa că am negociat ca obloanele ferestrei celei mai apropiate de pat să rămână închise, iar cele ale ferestrei mai îndepărtate să fie deschise. Acest compromis de cuplu are și o consecință foarte frumoasă: când e lună plină, valurile apei canalului pe care dă fereastra noastră se refractă pe tavanul camerei. Adormim privind reflexia lagunei deasupra noastră.” – Zaven

Contribuție: Studio Zaven
Imagini: Charlotte Taylor

Pardoseală: Slow Pomice și Crogiolo Terramater Cotto
Tăblie pat: Crogiolo Terramater Struttura Losanga Cotto

Studio Zaven
Zaven este un studio de proiectare cu sediul la Veneția, fondat în 2008 de Enrica Cavarzan și Marco Zavagno. Studio-ul activează în domeniile artei, arhitecturii, designului și comunicării, cu activități ce variază de la mobilier la amenajări, de la design de produs la instalații, de la grafică la direcție artistică. De-a lungul anilor, studioul a câștigat numeroase premii, printre care și XXVIII Compasso d’Oro ADI în 2024.