Partajează
Gândirea și munca asupra închisorilor
În titlul cărții sale, închisoarea se împletește cu ideea de insulă: un loc separat, suspendat, de izolare. Tocmai acest sentiment de izolare poate ajuta la o mai bună înțelegere a condiției celor aflați în închisoare? De ce este important, astăzi, să continuăm să reflectăm și să lucrăm asupra închisorilor?
Da, izolarea, cauzată de o stare de boală, spitalizare sau separare forțată de contextul social cu care suntem obișnuiți, poate să ne facă să ne simțim puțin mai aproape de situația celor aflați în închisoare.
Este important să ne gândim la acest lucru – chiar dacă nu dorim să o facem din motive etice – pentru că închisoarea se poate întâmpla oricui, ne privește pe toți, chiar dacă cineva gândește „Mie nu mi se poate întâmpla”, la fel ca în cazul accidentelor sau cancerului: viața este imprevizibilă. Și în închisoare se poate ajunge chiar și nevinovat.
Izolare umană
Chiar în acest loc, acum 90 de ani, s-a născut o întreprindere care astăzi oferă muncă a mii de oameni în întreaga lume. Cât de importantă considerați că este munca pentru a învinge izolarea umană, atât în interiorul, cât și în afara închisorii?
În închisoare, munca este cel mai important lucru și singurul care poate face cu adevărat diferența. Accesul la formare pentru o muncă calificată este cel mai valoros lucru care i se poate întâmpla unei persoane deținute, deoarece o poate ajuta concret să-și recâștige demnitatea, rolul, identitatea și oportunități reale de schimbare la ieșirea din închisoare.
În afara închisorii, munca nu este mai puțin importantă; dimpotrivă, nu-mi vine în minte nimic la fel de util pentru viețile noastre.
Femei și închisoare
Vorbind despre femeile deținute: în ce fel, după părerea dumneavoastră, experiența închisorii se schimbă pentru o femeie? Și ce ne spune acest lucru astăzi, în general, despre modul în care abordăm problema violenței, a chestiunilor de gen și a fragilității sociale?
Femeile în închisoare reprezintă o minoritate absolută, doar 4% din populația deținută. Dar acest lucru înseamnă și că pentru ele există mai puține oportunități de tratament, mai puține locuri de muncă, mai puține proiecte. Închisoarea, atât din perspectiva regulilor sale, cât și din alte puncte de vedere, nu este concepută pentru femei, la fel cum nici restul societății nu este.
Securitate
Ea a trăit închisoarea ca observatoare, dar și ca persoană implicată emoțional. Se poate spune că închisoarea este un mediu sigur? Pentru cei care trăiesc acolo, pentru cei care lucrează acolo, pentru cei care o vizitează? Și ce s-ar putea face pentru a îmbunătăți condiția – nu doar fizică, ci și psihologică – în interiorul închisorilor?
Închisoarea nu este sigură nici pentru deținuți, nici pentru cei care lucrează acolo; este un loc endemic violent. Prea multe lucruri nu funcționează, prea multă supraaglomerare, prea multe nedreptăți, prea multă durere, prea multă inutilitate creează o tensiune de care toți au de suferit. Nu este periculos pentru cei care o vizitează, cum sunt voluntarii ca mine. Persoanele „de afară” sunt respectate, aș spune că sunt intangibile.
Comparare internațională
În parcursul său a avut ocazia să observe sau să cunoască îndeaproape realități penitenciare din afara Italiei? Există experiențe sau modele care v-au impresionat în mod deosebit?
Am fost în închisoarea feminină din Tirana, Albania, și am găsit-o foarte asemănătoare cu cea feminină din Pozzuoli, acum închisă din cauza cutremurelor. Și acolo femeile spuneau că, în timp ce bărbații au adesea pe cineva în afară care are grijă de ei – soții, surori, mame, prietene – femeile deținute sunt adesea respinse sau uitate de familii.
