Zece pe zece

timp de lectură minutele

Cu privirea sa ironică și poetică, Olimpia Zagnoli transformă plăcuța într-un obiect narativ, cotidian și totodată extraordinar. Pătrată ca o mănușă de bucătărie sau o piață, plăcuța devine o suprafață vie, martor tăcut al momentelor domestice și amintirilor colective, capabilă să evoce atmosfere retro și viziuni psihhedelice.

Plăcuță. Obiect, de cele mai multe ori pătrat, ca un suport de bucătărie, o bucățică de ciocolată, o piață. Suprafață care se încălzește dimineața, după cafea. Plăcut de călduță în după-amiezele de vară. Potrivită pentru patinaj cu papuci de catifea sau pentru seri de dans desculț. Confortabilă pentru spălat, excelentă oglindă pentru razele curioase ale soarelui. Utilizabilă individual ca suport pentru oală sau ca opritor de hârtii. Uneori apostrofată ca fiind a bunicii, ca și cum urmele bunicului s-ar fi pierdut.

Ar putea părea fragilă, dar luptă zilnic împotriva atacurilor aeriene de orice fel, stropilor de ulei încins și ceștilor zburătoare. Cu un aspect ascuțit, dezvăluie o personalitate poznașă care răspândește mesaje repetate ce ne poartă în grădini înflorite și camere psihhedelice.

Decorată cu motive geometrice sau tușe libere de pensulă, urmează moda în felul său. Fără grabă, stă liniștită pe pereții noștri atât timp cât prezența ei este binevenită. Participă în tăcere la zile de naștere, nunți, maioneze nebune și singurătăți. De-a lungul vieții este sărbătorită, uneori batjocorită și adesea plânsă. Se imprimă în amintire atât de adânc, încât ai putea să o desenezi din memorie cu un deget în aer.

Reflectă timpul ce a fost și cel ce va fi, ca o casă nouă care încă miroase a tencuială. A găsi câteva exemplare abandonate în beci este echivalentul descoperirii unei comori. Uneori, destinul ei este să ajungă ultima și să se regăsească desperecheată printre altele, toate la fel. Unele au norocul să fie semnate de mâini celebre și astfel se bucură de o anumită faimă. Se vorbește despre ea la târgurile de profil și în studiourile de arhitectură, în timp ce în baruri se continuă să se creadă că una valorează cât alta. Printre admiratorii ei sunt cei care pierd ore de somn proiectând îmbinări perfecte, cei indeciși între un roz pudrat și unul bubblegum, cei care iubesc fuga.

Plăcuța cucerește în versiunea ei albă, cu vene, pe podelele hotelurilor de pe rivieră, încântă în tonuri de salvie într-o baie pentru oaspeți doriți, stârnește invidie în bucătăriile decorate cu desenele ei sincopate. Așezată cu grijă sau făcută în bucăți, păstrează identitatea sa chiar și atunci când, după ce a fost legănată ani de zile, valurile îi aduc înapoi pe plajă un fragment neted.